„Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2)

     Iov și-a pierdut averea, sănătatea și copiii. Cartea lui Iov nu își numește în mod specific autorul, dar ne prezintă viața lui Iov, suferințele lui, discuțiile sale cu prietenii și conversațiile sale cu Dumnezeu. La începutul ei, Iov se tânguie și se întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă?”. Cu siguranță că el se întreba de ce i se întâmplă toate aceste nenorociri, și era deznădăjduit… Ajuns în acest punct, concentrat complet pe propria sa persoană, el a rămas totuși credincios lui Dumnezeu și nu a păcătuit deloc. La mijlocul cărții, Iov apare crescut spiritual, având acum o altă abordare. În loc să se justifice, el se hotărăște să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:10-12). În ultimul capitol, Iov declară că se încrede în Dumnezeu pe deplin: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5). Iov a ajuns în sfârșit în punctul în care să poată spune: „Mă încred în Dumnezeu, nu mai am niciun motiv de îngrijorare!” După multe luni de îngrijorări, de întrebări și de judecăți, Iov și-a dat seama că nu are nevoie de răspunsuri la toate întrebările sale, ci doar să știe că Dumnezeu îl iubește. Și istoria sa se încheie cu următoarele cuvinte: „Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început… Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42:10) Așadar, să luăm exemplu de la Iov pentru a fi și azi biruitori asupra îngrijorărilor!